Azi (de fapt joi) am reusit sa mai inchid o sectiune din capitolul “learning” – am ajuns in sfarsit sa-mi iau diploma de master. Sunasem deja de acum cateva saptamani, aflasem programul minune – L-J, 13:00-15:00 – minunat!
Ajung pe la 13:40, platesc taxa de eliberare (40 RON), ma indrept voiniceste pe scari catre secretariatul desemnat (ultimul etaj/mansarda), ajung gafaind ca un sobolan de birou care sunt (this will change!), dau sa intru, cand… surpriza! – secretarele erau incuiate inauntru, pe usa de termopan vad un post-it which reads “Pauza de masa, 13:30-14:00” (wtf?!). Era 13:45… m-au vazut prin geam, …astept rabdator pana la 14:05. Nimic. Bat politicos in geam fluturand tacticos cadranul ceasului 😀 …Imi deschid, intru, imi spun of-ul, cica “Aaa, de la noi doar fisa de lichidare. Coborati in curte si urmati pasii de pe spatele fisei. Doar din curte se pot face.” (fisa din poza) Wtf2?! zic eu, si ma duc in curte. Incepe distractia – ma plimb de la intrarea C la D, in sus si in jos pe scari, prin camere, pe la aviziere, de la D catre E si inapoi la C, subsol-demisol-etaj 2, stampile si semnaturi de toate marimile si formele, …ca doar n-am luat nicio carte pe toata durata master-ului 🙂
In final ajung la ultimul nivel, eram pregatit sa ma lupt cu boss-ul – probabil un paladin cu +99 la strenght. Gafaind (part 2), ma asez rabdator la coada: aveam inca 5 jucatori in fata, trecusera prin aceleasi probe ca si mine – respect! Imi vine randul pe la 14:45, cu 15 minute inainte de sfarsitul programului. Formalitatea a durat vreo 3 minute, tanti avea deja viata pe low 😛
Fericit, iau asta:
Jocul birocratic s-a incheiat aici. Inapoi la birocratia din corporatie, hai ca avem treaba 😛
Morala:
SNSPA, suntem in 2010, te rugam sa-ti iei naiba un CRM! …bine ca aveti “Campus virtual” online, dar trebuie sa ma plimb 60 de minute prin cladire pentru n semnaturi si stampile, cand trebuia sa fie vorba doar despre o semnatura si o stampila.
Multumim SNSPA!
…Dezvoltand concluzia de anul trecut, ma rezum la maxima: “Vama nu mai e ce era, dar nici noi nu mai suntem ce am fost.” Anyway, cu destula imaginatie si autosugestie iti poti crea propria lume oriunde te-ai afla… gen.
Nici nu stiu de unde sa incep… Se facea ca o iau pe Iub de mana, mergem sa-si faca pasaport la urgenta (luni), cautam in disperare bilete de avion (marti), si iata ca pe joi plecam – Bucuresti-Munich / Munich-Amsterdam. Am calatorit pana la urma pe baza CI, ca doar suntem cetateni europeni, nuuu? …Sarind peste detalii – orasul asta m-a dat pe spate! (atat la propriu, cat si la figurat). Este tot ceea ce isi poate dorii un turist: muzee garla, arhitectura gen sec. 18 in tot centrul (care este destul de mare), o groaza de catedrale, turnuri, castelase, si cladiri superbe, canale inundate pe aproape fiecare straduta, trafic auto aproape zero, biciclete peste tot, piatete primitoare, coffeshop-uri, localuri, terase, magazine, atractii facute special pentru tine, unde “tine” inseamna turisti din toata lumea. Globarizarea are si partile ei bune 
…Am apreciat ospitalitatea, civilizatia, atmosfera, gandirea libera, berea Duval, pisoarele de pe trotuar, iarba, cipercutele, briosele, canalele, atractiile de toate felurile… (nu neaparat in aceasta ordine) …Ce pot sa spun, m-am indragostit de orasul asta! Cel mai potrivit loc pentru o vacanta completa si complexa.
Ez Q.'s Cozy Den 
Fresh